Prima atestare documentară a satului apare într-un act de la jumătatea sec. al XVII-lea, dar acesta nu se referă la întemeierea lui, deci la vechime, ci la un fapt economic oarecare, când este pomenit şi toponimicul Conţeşti, în forma actuală. Este vorba despre zapisul din 11 august 1655 prin care Badea căpitan din Ruşii de Vede vinde o moşie la Cucuieţi şi printre boierii martori figurează şi Crâstea iuzbaşa din Conţeşti. Cu denumirea ortografiată sub formele Comceşti/Cumceşti, dar identificat acelaşi sat Conţeşti, este documentat cu câteva decenii mai devreme.
La 20 ianuarie 1621, în Cartea de mărturie a şase boieri, luaţi de Ivaşcu postelnic pentru se cerceta satele Ulmuleţii, Zemnicele şi Zemnicelele, printre „oamenii buni bătrâni” aduşi să dea mărturie erau şi „alţii din …Comceşti…”
La 26 ianuarie 1635, în Răvaşul lui Matei Basarab către boierii jurători ai satului Mihăileşti (sat dispărut, situat pe valea Vedei, în apropiere de Conţeşti) figurează şi „…Manea şi Neagu din Comceşti”.
Documentele de arhivă existente permit o legătură, cel puţin în sec. al XVII-lea, între familia logofeţilor Conţescu şi acest sat. Astfel, Mihai logofăt Conţescu, scriitor de documente, menţionat la 1686, este tatăl lui Costandin logofăt Conţescu, identificat grămătic în 1682 şi 1688 şi probabil tot tatăl s-au poate fratele lui Gligorie logofăt Conţescu, cel care traduce la 1693 un document din sec. XVI
Din punct de vedere geografic teritoriul comunei Conţeşti se află la limita vestică a unităţii de relief denumită Câmpia Burnazului .
Sub raport litologic, Câmpiei Burnazului este constituită în bază din pietrişuri de Frăteşti ce au grosimea de 3-5m. Peste straturile de tip Frăteşti se găsesc depozite marnoase şi leossoide de diferite grosimi. În partea de vest a teritoriului administrativ al comunei analizate se găsesc o serie de depresiuni de tasare (crovuri), denumite padine şi găvane.
O unitate de relief aparte este constituită de lunca Vedei, între Smârdioasa şi Bujoru, ce se individualizează prin lăţimea şi particularităţile orfohidrografice. În dreptul comunei Conţeşti lăţimea acesteia este de până la 2,5 km (pl.2). Râul Vedea pendulează în cadrul luncii, părăsind adeseori vechea albie şi creând alta nouă, fenomen ce a fost redus după efectuarea lucrărilor de îndiguire din anii `70. În aval de Conţeşti lunca Vedei este joasă, cu altitudini mai mici decât ale luncii fluviatile ale Dunării. În consecinţă, în timpul revărsărilor Dunării apele acesteia pătrundeau în luncă, dându-i astfel un caracter mlăştinos. Teritoriul comunei Conţeşti este străbătut aproximativ de la nord la sud de râul Vedea, a doua unitate hidrografică ca mărime din judeţ, râu ce izvorăşte din Platforma Cotmeana, şi care după un curs de 242 km se varsă în Dunăre, la Pietroşani, în dreptul Ostrovului Batin.
În zona ce face obiectul acestui studiu râul Vedea a dezvoltat o terasă primară vestică, cu înălţime de până la 55 m, permanent erodată de apele râului şi brăzdată de râpe produse de apele meteorice, dar şi o terasă secundară, estică. La baza acesteia din urmă se găsesc o serie de izvoare şi este brăzdată de o de văi, cu direcţia est-vest, printre care cea mai mare este valea Lioşca. Dinamica comunităţilor umane din epocile pre şi protoistorice, dar şi din cele documentare, a fost strâns legată de mediul înconjurător. Cadrul natural a constituit latura spaţială în care comunităţi umane şi-au desfăşurat întreaga existenţă şi asupra căruia au acţionat în vederea găsirii
unor zone cu resurse necesare subzistenţei, favorabile locuirii propriu-zise dar şi a desfăşurării unor activităţi, aşezările fiind amplasate în apropierea unor surselor apă, atât pe terasele fluviatile cât şi în luncă.